Food spots in Milano și unde trebuie (sau nu) sa mănânci ca sa nu pici în plasa TikTok.
De ziua mea am ales sa merg la Milano din motive foarte simple: nu prea îmi plac urările cu aceasta ocazie formidabilă; Italia e mereu o idee buna (nu neaparat Milano); și nu in ultimul rând biletele, care au fost undeva la 110 euro cu tot cu priority, bagaj și locuri selectate.
Intram direct in pâine (cu ulei de măsline) și va zic unde e fain și unde e teapa, cel puțin tura asta și din punctul meu de vedere.
Ziua 1
Am ajuns seara târziu, am dat un milion de bani pe Uber și am ajuns la timp pentru rezervarea din seara cu pricina.
Trattoria Mirta – o locație cu multe premii și mențiuni lipite pe geam, ceea ce îmi place, dar și setează niște așteptări ridicate. Înăuntru un restaurant tipic italian: multe chestii vechi, mese îngrămădite, gălăgie maxima de la oameni și mirosuri bune. Masa era pregătită, noi eram plouați așa ca abia așteptam sa mâncăm.
Aperitive:
Niște bruschete cu prosciutto și un fel de suc de roșii pe dedesupt pe pâine cu maia și o oarece Porchetta feliata super subțire și aromată cu multe ierburi alături de o salata de varza. Ambele gustoase, prosciutto se topea in gura efectiv, iar la Porchetta se simțea cimbru din plin. Prețurile, la fel, decente, undeva la 10 euro aproximativ fiecare.
Feluri principale:
Am mers pe paste, evident. Am ales niște paste cu un ragu EXTREM de gustos și unele cu o forma foarte frumoasă umplute cu gorgonzola și nuci, iar dedesubt aveau un sos de miere și unt. Foarte bune ambele. Pastele al dente gătite perfect, aromele complexe, dar echilibrate. Și acestea au fost cam 30 de euro împreună.
Intre timp am servit și câte un pahar din vinurile casei, și anume unul roșu și altul alb, de asemenea foarte bune. Și mi-a plăcut mult și apa la carafa, inclusiv minerala, care era de fapt sifon pus in carafe. Fără garanție la sticle, fără figuri, foarte fain.
Desert
La desert am ales tiramisu cu fistic, care sincer nu a fost pe gustul meu, din 2 motive: era călduț, iar pișcot/biscuite era doar foarte puțin in partea de jos a recipientului. Păcat.
Serviciile au fost 5/5, iar nota totală a fost 85 de euro, fiind încărcată de multă pâine cu ulei de măsline, apa, vin și taxa obligatorie “de coperta”.
Ziua 2. Andiamo
Am sărit peste micul dejun pentru ca aveam de făcut 573928219 de pași, și ne-am oprit din mers direct pentru prânz. Am mers la Pasta D’Autore, și a început festinul:
Aperitive: Am început cu Fritto D’Autore care, mai pe românește, înseamnă prăjeli cum ar fi: flori de zucchini, arancini de orez cu salam Napoli și crochete de cartofi. Și tot la aperitive am mai luat burrata cu prosciutto maturat 16 luni. La cele prăjite mi-au plăcut cel mai mult arancini, iar burrata cu prosciutto nu aveau cum sa nu ne placa.
Feluri principale: La felurile principale îți spun ei ce paste fresh au disponibile in ziua respectivă, după care îți alegi și combinația de gusturi din meniu. Noi am mers pe paccheri rigati și au fost ce trebuie. Ca și combinație a fost una bucata Ragu alla Genovese și una bucata Pesto.
Pastele al dente (evident), aromele foarte faine și intense, iar parmezanul extra nu trebuie sa lipsească. Am fost puțin șocat când au venit Ragu alla Genovese pentru ca nu știam exact ce înseamnă. Dar, deși nu sunt cele mai aspectoase, au fost foarte bune. Carnea efectiv cade de pe oase și este foarte gustoasă.
Desert: In general, la deserturi, am luat doar câte unul peste tot, pentru ca efectiv explodam amândoi de atâta mâncare. Nu știu cum reușesc sa arate toți ca niște fotomodele. Anyway, și aici, am luat (șocant) Tiramisu. In opinia mea a fost cel mai bun din excursia asta. Deci recomand 100%.
Nota totală a fost 80 de euro care, pe lângă mâncare, a inclus vreo 2 ape, o bere, un pahar de vin, taxa de coperta, mâncarea și bacșișul.
Partea 2 din ziua doi din Milano.
Pe drum am mai luat o înghețată și o sfogliatella care au fost foooaaaarteeee bune. Și am mai încercat și un maritozzo. Asta nu wow și mai mic decât mă așteptam. Fiind Milano, nu au fost ieftine. Vreo 15 euro in total.
Cina festivă de ziua mea și dezamăgirea aferenta.
Am picat in plasa TikTok, iar după lungi cercetări, am văzut un nume care apărea in mod repetat: La Gioia. Am făcut rezervare cu vreo 2 săptămâni înainte; aparent nu exista varianta de a selecta la interior, ci la o terasa construită in exterior, dar na, am zis ok. Înainte cu 2-3 zile sa ajungem a trebuit sa confirm de vreo 3-4 ori rezervarea. Asta nu a făcut decât sa mă enerveze, dar sa crească și așteptările simțitor.
Am ajuns la ora fixa a rezervării și deja nu îmi plăcea cum arată acea terasa amenajată pe trotuar. Am încercat o românească și am zis ca e ziua mea și poate reușim sa stam in clădirea principală, dar cel de la “pupitru” mi-a tăiat macaroana rapid cu “NU”. Am trecut peste, am zis ok, stam unde am rezervat.
Am fost așezați la o masa lângă ușa și lângă o planta artificială mare și tristă. Mai mult de atât, fiind pe trotuar, stăteam cumva înclinați și îngrămădiți de planta. Deasupra mesei, un radiator, care efectiv putea găti carnea de pe masa. Telefoanele erau încinse, așa ca le-am ținut in buzunar. Mai mult de atât (după cum veți vedea mai jos) toate pozele ieșeau mov de la lumina roșie de deasupra.
Șocant, și băuturile (vin și apa) erau la punctul de fierbere din cauza acestui radiator. Ospătarul ok, serviabil, nimic de zis.
Aperitive: După ce am luat o sticla de vin (buna, ce-i drept) ca să-mi mai treacă supărarea, am comandat un vitello tonato și un carpaccio de langustine cu avocado. Cam 50 de euro împreună. A venit un vitelor tonato care părea scos dintr-o țiplă de la Cristim și tartarul de langustina care nu era rău, doar ca erau maxim 50 de grame de langustina și restul avocado.
Felul principal: După dezamăgirea cu aperitivele, am dat o șansă felurilor principale. Primi piati. Și anume: risotto Milanese și paste cu unt și trufe. Despre risotto am o părere buna (surprinzător) pentru ca a fost gustos, dar o porție relativ mica. Au încercat sa o dea pe lux cu o foița de aur. Ceea ce mă enervează, pentru ca o consider inutilă. In schimb, pastele mele au fost foarte seci. Nu au avut sos, au fost uscate, iar trufele de deasupra acaparau tot. Am cerut niște parmesan extra, iar acesta a fost, de asemenea dubios, fiind numai cocoloașe. Explicația a fost ca îl rad ei personal, in locație. Și eu îl rad singur acasă și arată mult mai bine și e mai gustos.
Nota a fost ditamai 170 de euro, ceea ce încadrează aceasta locație, cu succes la: TOURIST TRAP.
Partea 2 soon.