Despre Alex

Reading Time: 3 minutes

Cine sunt eu, de fapt, omul cu peste doua sute de prieteni pe Facebook

Cine sunt eu ca si cetatean? Sunt Alex Andreescu, am 31 de ani si sunt din Iasi. Printre vastele posesiuni fizice si psihice se numara Brutus si o masina veche. Ambii de incredere, oarecum. Sunt o fire deschisa, sunt sarcastic pana cand nu mai stii cand vorbesc serios, vorbesc tare, rad si mai tare si de multe ori fac glumele nepotrivite la momente potrivite.

In capul meu se deruleaza constant 3 aspecte: retete si tot ce tine de mancare, cum sa fac bani intr-un timp foarte scurt cu minimul de efort si daca a mai ramas vreo siliconata pe Instagram careia nu i-am dat follow. Probabil universul vrea sa le iau pe rand, pentru ca momentan imi reuseste doar primul si ultimul aspect. Nu-i nimic, asteptam.

Cum s-a ajuns la asa ceva?

Contactul cu scena restaurantelor a fost indirect prin anul 2008 cand am urmat studii in domeniul Managementului Hotelier, care implica, bineinteles, si partea de restaurante. Acolo am inceput cu partea teoretica despre domeniul asta, apoi mici exemple practice. Mi s-a parut oarecum interesant la momentul respectiv.

A urmat un an intr-un restaurant foarte fain in America, care a fost ca un dus rece. Tot ce facusem teoretic era de 100 de ori mai complicat, mai rapid si mai obositor. Incepeam sa ma indoiesc de calea aleasa. Apoi au venit salariile bacsisurile si aprecierea angajatorului si clientilor. Am renuntat la indoieli. A trecut anul, am revenit, am facut si lucrarea de Licenta, et voila, aveam studii specializate in domeniu.

Evident, la intoarcerea in tara, a fost al doilea dus rece. Tot ce facusem pe partea de teorie, apoi pe partea practica in America, aici era mai complicat, mai lent, mai obositor si infinit mai prost platit si mai deloc apreciat. Dupa cateva incercari cu afaceri proprii, management ale unor restaurante si alte activitati profesionale, am iar indoieli. Idei relevante am, argumente bune am, proprietari de restaurante dispusi la idei noi nu aveam si nu am nici in momentul de fata. Poate citind articolele de pe acest blog, mai ales pe partea de Mâncătorie, vor intelege ca exista si alte directii decat “puteam, doream, dar n-am facut”.

Partea cu gatitul a venit mai mult ca o necesitate. Nefiind fiul Sultanului din Brunei, am fost nevoit sa-mi gatesc de multe ori, mai ales pe perioada sederii mele in resedinta de la Brasov (apartament impartit si inchiriat cu alti colegi).

Au fost lucruri de baza si minimaliste la inceput, apoi am inceput sa descopar ca pot mai mult si practic pot dispune de idei nelimitate, pe care le-am incercat, modificat, adaptat, ajungand sa petrec destul de mult timp in bucatarie. Dupa ani buni de laude din partea prietenilor (probabil erau doar amabili), incurajari sa incerc mai mult si o vara petrecuta in bucataria unei mici cafenele in Franta, am decis sa fac acest blog unde sa postez retete realizabile in bucatarii normale, apoi unde sa ma plang de neajunsurile si mai ales excesele restaurantelor din Romania si practic un spatiu, unde eu domnesc si tai si spanzur (m-a luat putin valul).

Mi-ar placea sa reusesc sa demonstrez ca in momentul in care v-ati saturat sa jucati alba-neagra cu restaurantele, puteti gati acasa o masa spectaculoasa, cu ingrediente comune, pentru oameni extraordinari. Poate din asta invatam si noi si ei cate ceva.