Un fel de remix al mancarii traditionale.
Continuam seria locațiilor remarcabile din Chișinău. De data asta am ajuns la Fuior. Un restaurant unde se vede mana de designer, cu mobilier scump, situat intr-o zona buna a Chișinăului. Meniul este plin de preparate tradiționale reinterpretate. Fiecare suna apetisant și sunt multe combinații de gusturi inedite. Las aici câteva exemple, ca sa înțelegeți despre ce vorbesc: racitura de iepure cu jeleu de hrean; borș cu gogoși, colțunași negri cu șalău, sarmale cu smântână de trufe, și multe altele.
Am avut noroc sa prindem parcare direct în fata locatiei, în rest, de cele mai multe ori, este aglomerat. Încă de afara se vede ca este un loc cu accent pe design, unde s-au depus eforturi sa arate într-un mod special. Și au reușit. Interiorul este primitor, cu un mix de tradițional și modern, dar fără sa deranjeze. Mobilier scump, comfortabil; decorațiuni vechi combinate cu vitrine mari cu sticle de vin și șampanii; pereți care imita un fel de pereți de lut și care, cumva, mă duc cu gândul la casele vechi din Grecia, și multe alte accente fine.
Am mai apreciat și șervetele personalizate, paharele care nu erau simple, transparente, tacâmurile echilibrate și farfuriile deosebite.
Meniul
Meniul este pe gustul meu: o selecție de mâncăruri diversificate, dar nu îngrijorător de multe. Sunt undeva la 50 de articole, din care vreo 15 sunt gustări și diverse brânzeturi locale. În rest avem 3 ciorbe, 4 deserturi și vreo 10-12 feluri principale.
Tot de apreciat este și calitatea fizica a meniului, culorile calde și textele ușor de citit. Meniul de băuturi este foarte cuprinzător, și include în principal băuturi și, bineînțeles, vinuri din toate regiunile Moldovei.
Mâncare și servicii
Previzibil, primirea a fost călduroasă și profesionista. Ne-a întrebat despre rezervare (ceea ce nu aveam), caietul părea destul de plin, însă în cele 2 ore cred ca s-a mai ocupat o masa, maxim doua. Am rămas putin nedumerit, dar sunt detalii minore. Ospătarul care ne-a servit a apărut repede, a fost foarte dezinvolt și chiar glumeț. Ne-a adus băuturile după care a rămas sa decidem mâncarea.
Totul suna apetisant în meniu, așa ca am avut nevoie de ceva timp sa ne hotărâm. Am observat, într-un final, un fel de varianta de “meniul zilei”. Zic un fel de varianta pentru ca era foarte cuprinzătoare: 3 feluri de plăcinte, aperitive, zeama, fel principal, desert.
Fiind 4 persoane, am reușit sa testam multe preparate. Prin urmare, la aperitive am ales *drums* următoarele: placinta de 3 feluri (spanac și oua, cartofi, brânză) ; zeama de prepeliță ; salata din 3 tipuri de roșii și mousse din brânză de burduf.
Toate preparatele au fost excepționale. Plăcintele crocante la exterior și aromate la interior, roșiile (încă) în sezon gustoase, iar mousse-ul de bronza Sărat le-a completat perfect ; iar zeama de prepelita a avut cam o prepeliță întreaga în farfurie. Și zeama în sine foarte gustoasa.
Am mai comandat extra și unt făcut de ei cu 3 tipuri de pâine făcută tot de ei, dar sincer sa fiu, am uitat diferențele dintre pâini. Oricum și aici, atât gustul cât și prezentarea, foarte bune.
Felurile principale și desertul
După aperitive deja eram cam sătui, însă descrierile ne-au motivat sa mergem mai departe și sa “facem” un efort. Pentru felurile principale am ales următoarele: colțunași negri umpluți cu șalău; obraji de porc cu mămăligă, mousse de brânză și un sos roșu; file de crap prăjit cu piure de ceapa;
Nu sunt un super fan peste, dar coltunasii au fost foarte buni. Se topeau în gura, iar pestele se simțea suficient de bine, dar nu deranjant pentru cineva care nu e chiar fan al mâncărurilor cu acest specific. Obrajii de porc efectiv se topeau în gura, mousse-ul de brânză completa perfect, iar mămăliga perfecta. Doar eram în Moldova. Peștele prăjit nu excepțional, dar bun piureul de ceapa și un pseudo-mujdei în farfurie bun și el.
A trebuit sa încercăm și desertul, însă nu am mai reușit decât 2 din 4 sa mai facem loc și pentru asta. La desert am mers pe baba neagră și niște Ravioli cu brânză copți în suc de portocale. Baba neagră ar fi mers mai aromata, dar combinata cu ce era pe farfurie era foarte buna. Mi-a plăcut ca nu era foarte dulce. Ravioli în suc de portocale au fost iarăși o alegere buna, și aceștia, nefiind foarte dulci.
Concluzii
Pe tot parcursul cinei ospătarul a fost în preajma. Lumina, muzica și temperatura au fost și ele cum trebuie. Totul s-a desfășurat așa cum speram, iar nota totala a fost aproximativ 500 de lei (românești) pentru 4 persoane, plus vreo 4 ape minerale San Pellegrino. Având în vedere ca s-a mâncat și mult și bine, consider un preț corect pentru aceasta masa și recomand tuturor măcar o vizita la aceasta locație.