Dubai este definiția expresiei “hate it or love it”
Sunt pentru a doua oara in Dubai, prin urmare am venit cu temele făcute. In funcție de preferințele fiecăruia, cheltuiala cu mâncarea din Dubai variază enorm. Partea buna este ca poate acoperi toate gusturile: fine dining, fast-food, tradițional, lanțuri internaționale, you name it. Am stat o săptămâna, iar planul a fost atent făcut pe fiecare zi. O sa trec cât mai scurt prin fiecare locație, ca sa nu va plictisesc.
Ziua 1
Pentru prima zi, cea in care am și ajuns, nu am avut mult timp la dispoziție chiar daca am aterizat pe la ora 13:00. A rămas timp doar pentru cina. Distanțele in Dubai sunt extrem de mari, chiar daca pe harta nu par a fi. Nu va lăsați păcăliți si nu va programați totul într-un timp scurt cum ați face într-un oraș european, pentru ca veti avea surprize. Mi-am învățat lecția de prima data când am fost.
Anyway, pentru prima seara aveam program artistic la The Pearl; un fel de Cirque du Soleil al lor. Mulți zic ca e chiar mai bun. Noua ne-a plăcut si cu siguranță merita o șansă. Pe șite-ul lor se găsește o oferta care include accesul la show si o cina la o selecție de restaurante din imediata apropiere. Cum ziceam, distanțele sunt foarte mari, prin urmare au știut sa se folosească de acest “dezavantaj”.
Din restaurantele disponibile, am ales Il Pastaio. Este un restaurant italienesc, migrat din Beverly Hills, cu un decor foarte drăguț inspirat din Italia, iar hostesele si ospătarii vorbesc o italiana de baza pentru a te introduce in atmosfera. Meniul este fix si se poate alege câte un preparat din cele 5 categorii: salata, aperitiv, paste, fel principal, desert.
Mâncarea si experiența
Serviciile sunt bune, ospătarii primitori, dar e puțin ciudat sa se poarte ca si cum sunt italieni, ei (evident) nefiind. Dar astea sunt mărunțișuri. Ca si meniu, am început cu salata tricolore, care practic este rucola cu un pic de brânză, vinaigrette si andive. Nu are ce sa fie rău la o salata simplă.
La aperitiv am mers pe un carpaccio de somon cu un dressing de mandarine si avocado. A fost bun, mai ales dressingul fresh, iar avocado era puțin trecut de coacerea perfecta, dar la limita. Nu scârbos. Țin sa menționez ca intre timp, fiind “in” Italia am tot golit coșul cu pâine si ulei de măsline in mod repetat.
La paste am mers cu tagliolini cu trufe gătite in roata de parmesan. Aici a fost un oarece show cu aducerea rotii de parmesan la masa, flambarea acesteia, gătitul pastelor in interior, iar la final, raderea trufelor deasupra. Si eu fost generoși cu ele. Am fost surprinși sincer de cât de bune au fost pastele. Gătite perfect, al dente, sosul foarte gustos, iar trufele…na, sunt trufe.
La felul principal s-a mers cu tagliata de vita angus cu niște cartofi copți, un mix de ciuperci si sos. Tagliata se referă la niște felii subțiri de vita, foarte puțin gătite, aproape crude. A fost un fel de mâncare bun, dar nu extraordinar. Carnea a fost buna si fina, dar cartofii si ciupercile au fost relativ banale. Not great, not terrible.
La desert s-a mers pe tiramisu in mare parte. Un tiramisu corect, bun. Nu extraordinar, dar bun si prezentat drăguț.
Daca ar fi sa acord o nota per total experiența si mâncare, cred ca se încadrează la un 7/10.
Ziua 2
Am început ziua 2 in forță cu plaja dupa micul dejun de la hotel (care a fost la fel in toate cele 7 zile si m-am plictisit teribil de el). Daaaaaaaar, pentru prânz am ajuns la Bayt Mariam, care a fost de curând numita locația cu numărul 28 in MENA 50 Best Restaurants, cât si in ghidul Michelin Bib Gourmand – ceea ce înseamnă un excelent raport calitate-pret.
Locația este situată lângă un fel de lac in mijlocul unor clădiri de birouri. Priveliștea îmbină si natura (apa, plante), dar si zgârie norii tipici Dubaiului. Terasa este așa cum te aștepți de la o locație de acest gen – investiție minima in mobilier si alte elemente de decor. Mulți ospătari, cred ca am numărat 10-12, iar interiorul este foarte frumos; ca si cum intri in sufrageria lor. Bucătăria se identifica drept LEVANTA, si a trebuit sa caut pe Google ce înseamnă. Si se referă la o zona din fostul imperiu otoman de pe partea Siriei.
Mâncarea si serviciile
Cum nici nu se putea altfel, am început cu humus si muhamara. Humusul a fost excepțional de cremos si bun, iar muhamara a fost un pic picant si sărat. Dar un gust intens de ardei si nuca. Acestea au venit însoțite de niște lipii foarte gustoase, care erau efectiv doar aer înăuntru, ca sa le umpli tu cu ce vrei.
La felul principal am comandat cotlete de berbecuț cu cartofi, salata de ceapa cu pătrunjel si sumac si Kibbeh Bel Laban care au fost un fel de chiftele cu un dressing de iaurt acru, orez si semințe de pin. Pe lângă astea am avut si o superba salata Tabouleh.
Cotletele de berbecuț au fost cele mai bune mâncate in viața mea, sincer. Efectiv se puteau rupe cu buzele, atât de fragede erau. Perfect asezonate, perfect gătite. Le-as comanda de fiecare data. Cartofii nu erau congelați, iar salata este buna mereu in combinația asta. Kibbeh au fost foarte interesante. Un mix de carne si condimente perfect prăjite, iar dressingul ușor acru completa paleta de gusturi. Orezul evident bun, fiind la ei un ingredient principal nelipsit la mese. Salata tabouleh a avut toată vitamina C din lume din sucul de lămâie, pătrunjel, rodie, etc.
La desert s-au comandat 2 tipuri de Kunafa. Unul sub forma de rulouri umplute cu ashta (care e un fel de smântână închegată), iar celălalt rotund cu branza Nabulsi la mijloc si scăldat in sirop de zahăr. Ambele excepționale; pur si simplu perfecte. Am încheiat cu o cafea cu cardamom.
Ca si nota, cred ca se încadrează undeva la 8/10, singurele “penalizări” fiind faptul ca au adus mâncarea într-o ordine haotică, iar descrierile erau foarte vagi pentru fiecare preparat si a trebuit sa întrebam tot felul de detalii, multe fiind in termeni arăbești.
Ziua 3
Ne trezim relativ greu după o zi de umblat pe jos si o seara dansanta la Untold si coboram la micul dejun mereu la fel. Dar știam ca aveam sa recuperam dezamăgirea micului dejun cu rezervarea de la prânz la Kinoya, numărul din MENA 50 Best Restaurants si Michelin Bib Gourmand.
Am nimerit puțin mai greu locația pentru ca se afla într-o clădire puțin ciudată care este parțial un fel de mall, o alta parte clădire de birouri, hotel si un fel de foodcourt. Dar restaurantul acesta este separat si parca rupt complet de restul clădirii. Intrarea este foarte japoneza cu niște traverse de piatra pe jos si un fel de perdele tipic japoneze. Foarte mult lemn înăuntru, lumina slabă si unele separeuri unde se mănâncă pe jos, asemeni ca in Japonia. Mi-a plăcut decorul si cu siguranță este ceva inedit pentru mine.
Cu toate acestea, am ales o masa afara deoarece era o temperatura perfecta, iar înăuntru era puțin cam rece, cum a fost in mai toate locațiile.
Am vrut sa mergem la sigur, prin urmare pentru început am comandat ramen: Shio Paitan (chef’s special) si un ramen picant de rata. Primul ramen este cel mai vechi pe care îl face bucătarul si are la baza un stock de pui si O MULTIME de alte ingrediente pe care nu le voi înșira aici. Se poate vedea liber oul gătit perfect, taiteii si puiul. Este de o densitate si complexitate fabuloasă.
Cel de rata este făcut cu rata Silver Duck Hill, una dintre cele mai apreciate si calitate specii de rata din lume. Toate părțile ratei sunt folosite pentru acest ramen. Oase, organe, tot. Este foarte profund, ușor picant si aș putea mânca efectiv zilnic. Si aici foarte multe ingrediente si un timp îndelungat necesar pentru a ajunge la produsul final. Ambele 10/10.
S-a mai comandat un fel de orez cu pui prăjit deasupra, si asta gustos, dar nu special. Si am încheiat cu un Katsu Sandwich, care este tipic asiatic. Practic e un sandwich cu pâine prăjită, pui prăjit, salata de varza, muștar si stors suc de lime pe deasupra. Mie mi-a plăcut foarte mult si mi s-a părut foarte interesant cum au mizat pe simplitate.
Cred ca locația merita 8/10, “penalizările” fiind atitudinea puțin cam rece a personalului si faptul ca preparatele au doar denumirile in japoneza si câteva ingrediente scrise.
Stați aproape pentru partea a doua a călătoriei !