Un meniu dezvoltat strategic si psihologic ispiteste si ghideaza clientii, fara a-i face sa se simta tradati.

Elemente comune si banale intr-un meniu, ca si puiul, spre exemplu, sunt, evident, comune si banale daca sunt de sine statatoare. Cand este asociat cu cuvintele potrivite, insa, lucreaza nu numai la papilele gustative ale celui care citeste, ci si la psihicul acelei persoane.

Exemplu concret: Pui gatit de Chef X servit cu bacon afumat lent cu lemn de nuc. Preparatul a capatat o cu totul alta dimensiune. Oamenii apreciaza la nivel subconstient nume de persoane asociate unor preparate si sunt mult mai inclinati sa cumpere aceste produse. Cel putin 9 din 10 persoane ar alege “Pui gatit de chef X servit cu bacon afumat lent cu lemn de nuc” in loc de “Pui la cuptor cu bacon”.
Lesne de inteles este faptul ca descrierea trebuie sa reflecte realitatea, si nu doar sa impinga clientul spre a cumpara o dezamagire.

O alta practica inteligenta este aceea de a asocia unele produse cu branduri de succes. Un sos picant cum ar fi Sriracha va fi mai atragator decat un sos picant si atat. O glazura cu Jack Daniel’s de asemenea va ramane in memorie mult dupa ce clientul a dat pagina; iar exemplele pot continua. Adjective senzoriale ca suculent, fraged, crocant, etc. vor declansa un sentiment de satisfactie in mintea clientului inainte, dar si dupa ce acesta a consumat preparatul. Daca va manca de 2 ori acelasi lucru, dar intr-unul din cazuri fara descrierea recomandata mai sus, sansele sunt sa “observe” un declin in calitatea/gustul mancarii, chiar daca aceasta va fi la fel.
Cum trendul pentru următoarea, cel putin, este promovarea produselor locale, toate restaurantele (putine) care folosesc produse locale ar trebui sa se asigure ca si clientul poate identifica usor in meniu sursele fiecarui produs. Acestea pot fi trecute in denumire, in lista de ingrediente, sau pe o lista separata cu toti furnizorii locali.

Meniul, o trusa de scule pentru subconstient.

Cei putin experimentati, sau, mai ales, cei care cred ca le stiu pe toate, merg pe un singur principiu: pret de vanzare – cost de productie = profit. Partial corect. In psihologia meniurilor sunt mai multi factori care pot da alta valoare si aspect unor cifre identice. Multe restaurante din tari cu o cultura inclinata spre gastronomie au renuntat in primul rand la a scrie moneda. (euro, dolari, lire, etc.)

In lumea meniurilor nimic nu infraneaza mai mult clientul decat simbolul banilor. Din acest motiv, multe restaurante pun doar o cifra care simbolizeaza pretul, cum ar fi 15, de exemplu. De asemenea, nu se utilizeaza numere inutile, cum ar fi .00, care nu fac altceva, decat sa dea impresia unui pret mai mare platit de client. Daca este neaparat necesar sa se afle ceva dupa virgula, e indicat sa se mearga din .25 in .25. Un produs care costa 10 e posibil sa se vanda mai des decat unul care este 9.99, deoarece .99 sugereaza economie, dar nu si calitate.

O persoana ia, in medie, aproximativ 200 de decizii pana in momentul in care comanda ce doreste din meniu. Inainte de toate, ar trebui ca meniul sa fie ca o reclama, unde restaurantul directioneaza clientul exact catre cea mai profitabila decizie. Cum cresterea preturilor este de multe ori neindicata si observata rapid de clienti, trebuie gasite alte cai prin care se pot creste profiturile.

Doar 5 metode pentru a creste profiturile, fara a creste preturile:

• Ai un preparat care este apreciat, cunoscut si laudat de majoritatea clientilor? Adu-l “in fata”, foloseste un font ingrosat la denumire, incadreaza-l intr-un chenar, foloseste adjective mult mai apetisante in comparatie cu restul preparatelor, pozitioneaza-l in dreapta sus.
• Foloseste “articole momeala” ! Adauga un articol scump din meniul tau in partea de sus a meniului, pentru a face restul alegerilor mult mai prietenoase si profitabile in ochii clientului. Studiile arata ca alegerile se incadreaza, in general, in aria de mijloc la nivelul preturilor. Cu un astfel de produs, nivelul mediu al produsului ales poate creste ca si valoare, deoarece va avea un termen de comparatie ridicat
• Ghideaza privirea clientului catre alegerea pe care doresti ca acesta sa o faca. Adauga un mic semn pentru a diferentia articolul pe care vrei sa il aduci in atentie: un mic semn ca un ardei chilli, un mic semn cu brandul restaurantului sau recomandarea chef-ului, sau chiar o poza profesionala cu preparatul, daca tipul restaurantului permite acest lucru
• Scurteaza meniul. Desi proprietarii de restaurante ar dori sa ofere de toate pentru orice, poate deveni stresant pentru client sa fie nevoit sa aleaga intre sute de preparate. Studiile sugereaza ca o selectie de 7 articole per categorie este numarul ideal pentru a oferi suficiente variante fara a coplesi clientul. In momentul de fata, gasesc adeseori si mai mult de 7 variante de apa plata la majoritatea restaurantelor
• Foloseste culori care influenteaza alegerea in directia dorita. De cele mai multe ori, aceasta parte a meniului este total ignorata. Culorile au o mare influenta la nivel subconstient in alegerile pe care le facem. Verdele sugereaza prospetime, portocaliul stimuleaza apetitul, galbenul duce spre o stare de bine, movul sugereaza satietate, iar rosul cere atentie si actiune. In conceperea unui meniu aceste culori trebuie alese cu grija, si nu amestecate toate cu ideea ca vor genera toate senzatiile de mai sus.

Cu speranta ca va ajunge la cat mai multi proprietari/manageri de restaurante acest articol, ma pregatesc sa lucrez la urmatorul. Da, ATAT de complexa poate fi doar partea de meniuri.