Meniurile vorbesc cu clientul mai mult decat orice ospatar.

Nu, serios ! In opinia mea, meniurile vorbesc cu clientul. Cel putin asa le percep eu si asa simt cand merg la restaurant….si daca nu vrei sa vorbeasca asa cum a vorbit Corneliu Vadim Tudor cu Pitica Nenorocita, trebuie bifate niste tehnici/trucuri/sisteme/etc. Majoritatea restaurantelor, mai ales in Romania, au meniul de tip Vadim-Pitica: vorba multa de tot, idei contradictorii, nu se intelege stanga cu dreapta, nu intelege nimeni ce se doreste si ramai la sfarsit cu sentimentul ca nu ai ales bine, indiferent de alegere.

Chiar zilele trecute am vazut un exemplu perfect la un restaurant din Iasi unde am gasit nu mai putin de 17 pagini de mancare cu scris mic, din toate bucatariile, cu toate ingredientele planetei.

In opinia mea, un meniu bun este unul care se schimba odata cu sezoanele si tendintele anului respectiv, cu sub 10 preparate per categorie. Desigur, poate ramane un meniu secundar adaptat tuturor sezoanelor, un “best of” sa zicem, al articolelor cele mai apreciate si reprezentative pentru restaurantul in cauza. Dar pe langa acel meniu TREBUIE sa fie si unul sezonier, cu ingrediente din surse locale, pe cât posibil, accesibil si proportionat cum trebuie din toate punctele de vedere. Sunt prea putine locatiile care se incadreaza in varianta asta. Eu am mers la astfel de restaurante si parca si personalul era ca si meniul: primitor, accesibil, prietenos, atragator. O stare de bine pe care o cautam cu totii.

Fobia mea cea mai mare este fata de meniurile voluminoase. Probabil in termeni medicali se numeste “meniudeneamprostfobie”.

Doar 5 argumente, din cele foarte multe, care sa sprijine ideea ca un meniu prea “cuprinzator” iti produce mai multa pierdere decat castig:

• Este aproape imposibil ca toti bucatarii de pe toate turele sa gateasca exact la fel toate cele peste 100 de feluri de mancare
• Decizia asupra unui articol din meniu este mult mai dificila, chiar enervanta in unele cazuri, iar la final, ramai cu impresia ca poate alta varianta ar fi fost o alegere mai buna. Prin urmare, este posibil sa ramai dezamagit
• Cand timpul pentru a lua o decizie este mai indelungat, automat vei servi mai putini clienti deoarece fluxul acestora de in/out incetineste dramatic
• Multe dintre articolele din meniu nu se vand zilnic, dar totusi ingredientele pentru ca acestea sa poata fi preparate trebuie sa fie pregatite. Prin urmare, se arunca tone de mancare zilnic. Asta nu inseamna decat bani pierduti si perpetuarea problemei “food-waste”-ului, o problema foarte actuala la nivel global
• Meniul ar trebui sa se raporteze si sa ofere o idee clientilor despre ce tip de restaurant este, ce ofera in materii de servicii, ingrediente si specific. Un meniu care contine si tochitura, si pad thai, si carbonara si scoici trebuie evitat

Subiectul este atat de larg, incat va urma partea II : cum functioneaza psihologia unui meniu de restaurant pentru proprietar, dar, mai ales, raportat la clientul final.